salamet definitie

salamet s. n. sg. 1. închisoare. 2. mormânt. invariabil salamet

a scoate (pe cineva) la salamet expr. (înv.) a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, a ruina (pe cineva). invariabil ascoate

salamét V. selamet. invariabil salamet

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. — Și selimet, silemet, silimet, zelemet. invariabil selemet

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri invariabil aajungelasalamet