salam definitie

SALÁM, salamuri, s. n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat și uscat (pentru a se putea conserva). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame. substantiv neutrusalam

salam, salamuri s. n. (vulg.) penis. substantiv neutrusalam

salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι. substantiv neutrusalam

salám n., pl. urĭ (germ. salami [-wurst], d. it. saláme, d. sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimentri): salam de Sibiĭ, de Verona. – În est selamlîc. substantiv neutrusalam

salám s. n., (sorturi, bucăți) pl. salámuri substantiv neutrusalam

salàm m. cârnat mare foarte gustos: salami de Sibii și de Verona. [It. SALAME, printr´un intermediar săsesc]. substantiv neutrusalàm

SALÁM, (2) salamuri, s. n. 1. Produs alimentar cu durată mare de conservare, asemănător cârnatului, preparat din carne tocată și condimentată de vită sau de porc, de obicei afumată și uscată. 2. Sortiment, bucată de salam (1). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame. substantiv neutrusalam

a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă expr. (adol. – d. bărbați) a avea contact sexual. substantiv neutruabăgamăgarungrajd

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat. substantiv neutruabăgacarnealasalamșioaselelanasturi