saftea definitie

credit rapid online ifn

SAFTEÁ s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s. f.] – Din tc. siftah. substantiv femininsaftea

safteá (-éle), s. f. – Prima vînzare a zilei într-o prăvălie. – Var. seftea.Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; Șeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. σεφτές, bg., sb. sefté. substantiv femininsaftea

credit rapid online ifn

saftea f., pl. ele (turc. siftah, d. ar. istiftah, saftea, început; ngr. seftés, sîrb. sefte). Întîia vînzare, considerată de bun saŭ de răŭ anguriŭ la un negustor într’o zĭ, săptămînă, lună saŭ an: negustoru a făcut saftea, ĭ-am făcut saftea negustoruluĭ; saftea ! să nu maĭ stea ! Pin. ext. A face cuĭva saftea pe spinare, a-l bate. A face o saltea c’o oală (c’un pahar ș.a.) de Lunĭ dimineața, a sparge (din greșală) de Lunĭ dimineața. V. pocinog. substantiv femininsaftea

safteá (pop., fam.) s. f., art. safteáua substantiv femininsaftea

SĂFTEÁ s. f. v. saftea. substantiv femininsăftea

safteà f. 1. întâia vânzare (cu noroc): n´a făcut încă saftea; 2. fig. început (bun): îmi dai voie să fac saftea cumpănei ? AL.; 3. (ironic) început: să nu-i fac saftea pe spinare [Mold. seftea = turc. SEFTÈ]. substantiv femininsafteà

SAFTEÁ s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare făcută de un negustor dintr-o marfa nouă sau la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s. f.] – Din tc. siftah. substantiv femininsaftea

SĂFTEÁ s. f. v. saftea. substantiv femininsăftea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisaftea

saftea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular saftea safteaua
plural
genitiv-dativ singular saftele saftelei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z