SADUCHÉU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei. substantiv masculinsaducheu
SADUCHÉU s.m. Membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. [Var. saduceu. / < it. sadduceo]. substantiv masculinsaducheu
SADUCHÉU s. m. membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. (< it. sadduceo, lat. sadducaei) substantiv masculinsaducheu
saduchéŭ m. (d. Sadoc saŭ Țadoc, numele uneĭ familiĭ saŭ al unuĭ elev al faĭmosuluĭ Antigone din Soco, care e considerat ca autoru secteĭ). Adept al uneĭ secte maĭ mici opuse fariseilor, favorabil Grecilor și Romanilor. Saducheiĭ eraŭ de ordinar bogați și nu credeaŭ în îngerĭ, în nemurirea sufletuluĭ și în ĭad saŭ raĭ. substantiv masculinsaducheŭ
saduchéu s. m., art. saduchéul; pl. saduchéi, art. saduchéii substantiv masculinsaducheu
Saducheu a. și m. membru al unei secte judaice care nega nemurirea sufletului și învierea corpului: Saducheii și Fariseii. substantiv masculinsaducheu
SADUCHÉU, saduchei, s. m. (în Antichitate) Adept al partidei religioase iudaice, constituită din aristocrația sacerdotală și infiltrată în politică și diplomație. – Din lat. Sadducaei. substantiv masculinsaducheu
saducheu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | saducheu | saducheul |
plural | saduchei | saducheii | |
genitiv-dativ | singular | saducheu | saducheului |
plural | saduchei | saducheilor |