sad definitie

sad (sáduri), s. n. – 1. Răsad. – 2. Pepinieră. – 3. Viță nouă. – 4. Cultură, plantă de cultură. – Var. Trans. sadă. Sl. sadŭ „plantă” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 322; Conev 42), cf. sb., cr., sad „răsad”. Der. din lat. sata (Diez, Gramm., I, 211) nu este posibilă. – Der. sădi, vb. (a planta), din sl. saditi; sadină, s. f. (plantă, Andropogon gryllus), din sl. sadina „plantație”; sadniță, s. f. (Banat, răsad), din sb. sadnica; răsad, s. n. (marcotă, lăstar, mlădiță, vlăstar), din bg., sb. ra(z)sad (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Conev 74); răsădi, vb. (a transplanta, a marcota), din bg., sb. ra(z)saditi; răsadniță, s. f. (loc cu răsaduri, pepinieră), cf. sb. razsanica; presădi, vb. (a marcota, a planta), din sl. presaditi; prisădi, vb. (a planta), din sl. prisaditi. substantiv neutrusad

sad (înv.) s. n., pl. sáduri substantiv neutrusad

sad n. tot ce se plantează. [Slav. SADŬ, plantă, fruct]. substantiv neutrusad

sad n., pl. urĭ (vsl. sadŭ, plantă, pom, poamă. V. ră-sad). Plantă tînără (legumă, pom) care a ĭeșit din sămînță și urmează să fie răsădită. Vie sădită de curînd (V. halîngă). Plantă sădită de mîna omuluĭ: buruĭenile și sadurile (Isp.). Livadă saŭ vie. substantiv neutrusad

SAD, saduri, s. n. (înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. ♦ (în forma sădă) Butaș (de salcie). [Var.: sádă s. f.] – Din sl. sadú. substantiv neutrusad