SĂCRÍU s. n. v. sicriu. substantiv neutrusăcriu
săcríu, săcrie, (sacriu), s.n. – Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap„); În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó. substantiv neutrusăcriu
secriŭ n., pl. ĭe și urĭ (ung. szekrény, ladă. V. scrin). Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morțiĭ (coșcĭug, raclă, tron, copîrșăŭ). Secriu legiĭ, chivotu, arca alianțeĭ. — În Mold. sud secriŭ, în nord săcriŭ. În Munt. sicriŭ. Vechi -criĭ. La Hațeg săcrin, ladă obișnuită. substantiv neutrusecriŭ
SĂCRÍU s. n. v. sicriu. substantiv neutrusăcriu
sacríu, s.n. – v. săcriu. temporarsacriu