sacriléj (= sacrilégiu) s. n., pl. sacriléjii substantiv neutru sacrilej
SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu. substantiv neutru sacrilej
SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu. substantiv neutru sacrilej
| sacrilej substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sacrilej | sacrilejul |
| plural | sacrilejii | sacrilejiile | |
| genitiv-dativ | singular | sacrilej | sacrilejului |
| plural | sacrilejii | sacrilejiilor | |