sacrilegiu definitie

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège]. substantiv neutrusacrilegiu

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège) substantiv neutrusacrilegiu

* sacrilégiŭ n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegiŭ. substantiv neutrusacrilegiŭ

sacrilégiu (sa-cri-) [giu pron. giu] s. n., art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (-gi-i-) substantiv neutrusacrilegiu

sacrilegiu n. 1. pângărirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demnă de venerațiune. substantiv neutrusacrilegiu

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.; (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium. substantiv neutrusacrilegiu