sacrificiu definitie

SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinități. ♦ Renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinității, facere – a face, it. sacrificio]. substantiv neutrusacrificiu

SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium) substantiv neutrusacrificiu

* sacrificíŭ n. (lat. sacri-ficium. V. arti- și edi-ficiŭ). Jertfă, victimă oferită zeilor. Fig. Renunțare la foloase (la avere), la cheltuĭelĭ marĭ p. un scop: patria îțĭ cere acest sacrificiŭ, țara face marĭ sacrificiĭ pentru școală și armată. substantiv neutrusacrificiŭ

sacrifíciu (sa-cri-) [ciu pron. ciu] s. n., art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (-ci-i-) substantiv neutrusacrificiu

sacrificiu n. jertfă. substantiv neutrusacrificiu

SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Manifestare religioasă rituală realizată de către preoți în numele credincioșilor și exprimând prin ofrande speranța atragerii sau îmblânzirii zeilor nefavorabili; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium. substantiv neutrusacrificiu