SACRÁT, -Ă adj. sacral2. (< fr. sacré) adjectivsacrat
sacrát (privitor la sacrum, sfânt) (sa-crat) adj. m., pl. sacráți; f. sacrátă, pl. sacráte adjectivsacrat
SACRÁT1, -Ă, sacrați, -te, adj. (Anat.) Sacral1. – Din fr. sacré. adjectivsacrat
SACRÁT2, -Ă, sacrați, -te, adj. (Rar) Sfințit, sfânt. – Din fr. sacré. adjectivsacrat
sacrat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sacrat | sacratul | sacrată | sacrata |
plural | sacrați | sacrații | sacrate | sacratele | |
genitiv-dativ | singular | sacrat | sacratului | sacrate | sacratei |
plural | sacrați | sacraților | sacrate | sacratelor |