SACRAMÉNT s.n. Taină bisericească; (spec.) împărtășania la catolici. [Pl. -te, -turi. / < lat. sacramentum < sacrare – a sfinți, cf. it. sacramento, fr. sacrament]. substantiv neutrusacrament
SACRAMÉNT s. n. (la catolici) taină bisericească. (< lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement) substantiv neutrusacrament
* sacramént n., pl. e (lat. sacramentum). Taĭnă bisericească, mister. substantiv neutrusacrament
sacramént (sa-cra-) s. n., pl. sacraménte substantiv neutrusacrament
sacrament n. taină bisericească și în special sfânta grijanie. substantiv neutrusacrament
SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum. substantiv neutrusacrament
sacrament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacrament | sacramentul |
plural | sacramente | sacramenturile | |
genitiv-dativ | singular | sacrament | sacramentului |
plural | sacramenturi | sacramentelor |