| sacramențui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) sacramențui | sacramențuire | sacramențuit | sacramențuind | singular | plural | ||
| sacramențuind | sacramențuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | sacramențuiesc | (să) sacramențuiesc | sacramențuiam | sacramențuii | sacramențuisem | |
| a II-a (tu) | sacramențuiești | (să) sacramențuiești | sacramențuiai | sacramențuiși | sacramențuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | sacramențuiește | (să) sacramențuiai | sacramențuia | sacramențui | sacramențuise | ||
| plural | I (noi) | sacramențuim | (să) sacramențuim | sacramențuiam | sacramențuirăm | sacramențuiserăm | |
| a II-a (voi) | sacramențuiți | (să) sacramențuiți | sacramențuiați | sacramențuirăți | sacramențuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | sacramențuiesc | (să) sacramențuiască | sacramențuiau | sacramențuiră | sacramențuiseră | ||