sacramențui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)sacramențui | sacramențuire | sacramențuit | sacramențuind | singular | plural | ||
sacramențuind | sacramențuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | sacramențuiesc | (să)sacramențuiesc | sacramențuiam | sacramențuii | sacramențuisem | |
a II-a (tu) | sacramențuiești | (să)sacramențuiești | sacramențuiai | sacramențuiși | sacramențuiseși | ||
a III-a (el, ea) | sacramențuiește | (să)sacramențuiai | sacramențuia | sacramențui | sacramențuise | ||
plural | I (noi) | sacramențuim | (să)sacramențuim | sacramențuiam | sacramențuirăm | sacramențuiserăm | |
a II-a (voi) | sacramențuiți | (să)sacramențuiți | sacramențuiați | sacramențuirăți | sacramențuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | sacramențuiesc | (să)sacramențuiască | sacramențuiau | sacramențuiră | sacramențuiseră |