SĂCÓS, -OÁSĂ, săcoși, -oase, adj. (Rar) Ca un sac; de sac. – Din sac + suf. -os. adjectivsăcos
sácos n., pl. urĭ (ngr. sákkos, d. lat. saccus, sac; vsl. sakosŭ). Mantaŭa de matasă de mare ceremonie a prelaților cînd oficiază. V. felon, stihar. substantiv neutrusacos
sácos s. n., pl. sácose substantiv neutrusacos
SÁCOS, sacose, s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, care se poartă peste stihar. – Din ngr. sákkos. substantiv neutrusacos
sacos adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacos | sacosul |
plural | sacose | sacosele | |
genitiv-dativ | singular | sacos | sacosului |
plural | sacose | sacoselor |