SACÓM s.n. (Arhit.) Mulură în consolă. [< fr. sacome]. substantiv neutrusacom
sacom substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacom | sacomul |
plural | sacomuri | sacomurile | |
genitiv-dativ | singular | sacom | sacomului |
plural | sacomuri | sacomurilor |