sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ. substantiv masculinsachelar
sachelár m. (ngr. sakellarios, d. lat. sacellum, templu mic, capelă, dim. d. sacrum, lucru sacru; vsl. sakelariĭ). Preut de gradu întîĭ. V. preut. substantiv masculinsachelar
sachelár (înv.) s. m., pl. sachelári substantiv masculinsachelar
SACHELÁR, sachelari, s. m. (înv.) Grad onorific în ierarhia bisericească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários. substantiv masculinsachelar
sachelar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sachelar | sachelarul |
plural | sachelari | sachelarii | |
genitiv-dativ | singular | sachelar | sachelarului |
plural | sachelari | sachelarilor |