sácfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156). substantiv masculinsacfiu
* sacfíŭ m. (ung. szegfü, d. fü, plantă, ca în pomătuf. V. saschiŭ). Trans. Garofă. – În Maram. sanhiŭ. substantiv masculinsacfiŭ
sacfiu m. Tr. Bot. garoafă. [Origină necunoscută]. substantiv masculinsacfiu
sacfiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacfiu | sacfiul |
plural | sacfii | sacfiii | |
genitiv-dativ | singular | sacfiu | sacfiului |
plural | sacfii | sacfiilor |