SACERDOTÍSM s. n. caracter sacerdotal. ◊ (peior.) credință în harul preoțesc sau în importanța preoțimii. (după engl. sacerdotalism) substantiv neutrusacerdotism
sacerdotism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacerdotism | sacerdotismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | sacerdotism | sacerdotismului |
plural | — | — |