sacerdoțiu definitie

credit rapid online ifn

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium]. substantiv neutrusacerdoțiu

SACERDÓȚIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoțime. (< lat. sacerdotium) substantiv neutrusacerdoțiu

credit rapid online ifn

* sacerdóțiŭ n. (lat. sacerdotium). Preuție. substantiv neutrusacerdoțiŭ

sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) (livr.) [țiu pron. țiu] s. n., art. sacerdóțiul substantiv neutrusacerdoțiu

sacerdoțiu n. 1. darul preoției: 2. corp ecleziastic: răsboaiele medievale între Sacerdoțiul și Imperiul sunt celebre; 3. fig. ce are un caracter venerabil: paternitatea e un sacerdoțiu. substantiv neutrusacerdoțiu

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♦ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. substantiv neutrusacerdoțiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisacerdoțiu

sacerdoțiu   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sacerdoțiu sacerdoțiul
plural sacerdoții sacerdoțiile
genitiv-dativ singular sacerdoțiu sacerdoțiului
plural sacerdoții sacerdoțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z