sacerdoțiu definitie

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium]. substantiv neutrusacerdoțiu

SACERDÓȚIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoțime. (< lat. sacerdotium) substantiv neutrusacerdoțiu

* sacerdóțiŭ n. (lat. sacerdotium). Preuție. substantiv neutrusacerdoțiŭ

sacerdóțiu (demnitatea de preot, cler) (livr.) [țiu pron. țiu] s. n., art. sacerdóțiul substantiv neutrusacerdoțiu

sacerdoțiu n. 1. darul preoției: 2. corp ecleziastic: răsboaiele medievale între Sacerdoțiul și Imperiul sunt celebre; 3. fig. ce are un caracter venerabil: paternitatea e un sacerdoțiu. substantiv neutrusacerdoțiu

SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♦ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. substantiv neutrusacerdoțiu