sacaluș definitie
- Vezi aici mai multe rimesacaluș
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuș
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culuș
săcălúș (săcălúșe), s. n. – Tun mic. Var. săcălaș. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ „tun” (Cihac, II, 322; Tiktin). Sec. XVII, înv. substantiv neutrusăcăluș
!săcălúș (înv., reg.) s. n., pl. săcălúșe/săcălúșuri substantiv neutrusăcăluș
săcălúș n., pl. e (ung. szakallás, d. vsl. sokolŭ, șoĭm; jitv. sákallas). Mortier, tun scurt de odinioară (sec. 16-17). – Și sacalúș (Mold.), săcăláș (Moxa) și țăcălaș (Serbia). V. piŭă. substantiv neutrusăcăluș
sacalúș V. săcăluș. temporarsacaluș
săcălúș n., pl. e (ung. szakallás, d. vsl. sokolŭ, șoĭm; jitv. sákallas). Mortier, tun scurt de odinioară (sec. 16-17). – Și sacalúș (Mold.), săcăláș (Moxa) și țăcălaș (Serbia). V. piŭă. temporarsăcăluș