sacagíŭ m. (d. saca). Cărător saŭ vînzător de apă cu sacaŭa. – V. apar 1. substantiv masculinsacagiŭ
sacagiu m. cel ce cară și vinde apă cu sacaua: argatul se făcu sacagiul Curții ISP. [Formațiune analogică]. substantiv masculinsacagiu
SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ◊ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care-l are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu. substantiv masculinsacagiu
sacagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacagiu | sacagiul |
plural | sacagii | sacagiii | |
genitiv-dativ | singular | sacagiu | sacagiului |
plural | sacagii | sacagiilor |