sacadáre (livr.) s. f., g.-d. art. sacadắrii; pl. sacadắri substantiv femininsacadare
SACADÁRE, sacadări, s. f. (Livr.) Faptul de a sacada, întrerupere bruscă (și violentă) care se repetă (regulat) la intervale mici. – V. sacada. substantiv femininsacadare
sacadá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sacadeáză verbsacada
SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader. verbsacada
* sacadéz v. tr. (fr. saccader, d. saccade, sacadă). Opresc brusc și des: a sacada un cal. Fig. Sacadez vorba, vorbesc cu oprirĭ prea dese, cu fraze prea scurte. – Curat rom. zmuncesc. verbsacadez
sacadare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacadare | sacadarea |
plural | sacadări | sacadările | |
genitiv-dativ | singular | sacadări | sacadării |
plural | sacadări | sacadărilor |