sacadă definitie
- Vezi aici mai multe rime sacadă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu sa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu sac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu dă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu adă
SACÁDĂ s.f. (Rar) Mișcare bruscă, neregulată, sacadată. [< fr. saccade, cf. v.fr. saquer – a trage]. substantiv femininsacadă
SACÁDĂ s. f. mișcare bruscă, neregulată, sacadată. (< fr. saccade) substantiv femininsacadă
* sacádă f., pl. e (fr. saccade, cuv. de origine it., poate d. zuccata, lovitură cu capu). Mișcare bruscă. Fig. Sacadă oratorială. – Curat. rom. zmuncitură. substantiv femininsacadă
sacádă (livr.) s. f., g.-d. art. sacádei; pl. sacáde substantiv femininsacadă
sacadă f. mișcare bruscă și neregulată: fig. sacade oratorice CAR. (= fr. saccade). substantiv femininsacadă
SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade. substantiv femininsacadă
sacadá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sacadeáză verbsacada
SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader. verbsacada
* sacadéz v. tr. (fr. saccader, d. saccade, sacadă). Opresc brusc și des: a sacada un cal. Fig. Sacadez vorba, vorbesc cu oprirĭ prea dese, cu fraze prea scurte. – Curat rom. zmuncesc. verbsacadez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisacadă
| sacadă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sacadă | sacada |
| plural | sacade | sacadele | |
| genitiv-dativ | singular | sacade | sacadei |
| plural | sacade | sacadelor | |