SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. adjectivsabota
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. verb tranzitivsabota
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) verb tranzitivsabota
sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză verb tranzitivsabota
sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor. verb tranzitivsabotà
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. verb tranzitivsabota
* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a. verb tranzitivsabotez
sabotat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sabotat | sabotatul | sabotată | sabotata |
plural | sabotați | sabotații | sabotate | sabotatele | |
genitiv-dativ | singular | sabotat | sabotatului | sabotate | sabotatei |
plural | sabotați | sabotaților | sabotate | sabotatelor |