sabotare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesabotare
- Vezi aici mai multe rimesabotare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusab
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
SABOTÁRE s.f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj. [< sabota]. substantiv femininsabotare
sabotáre s. f., g.-d. art. sabotắrii; pl. sabotắri substantiv femininsabotare
SABOTÁRE, sabotări, s. f. Acțiunea de a sabota, și rezultatul ei. – V. sabota. substantiv femininsabotare
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. verb tranzitivsabota
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) verb tranzitivsabota
sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză verb tranzitivsabota
sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor. verb tranzitivsabotà
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. verb tranzitivsabota
* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a. verb tranzitivsabotez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisabotare
| sabotare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sabotare | sabotarea |
| plural | sabotări | sabotările | |
| genitiv-dativ | singular | sabotări | sabotării |
| plural | sabotări | sabotărilor | |