SABLÁRE s.f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei; sablaj, sablat. [< sabla]. substantiv femininsablare
SABLÁRE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei: sablaj – V. sabla. substantiv femininsablare
SABLÁ vb. I. tr. A curăța suprafața pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler]. verb tranzitivsabla
SABLÁ vb. tr. a curăța suprafețele de beton sau metalice cu ajutorul unui jet de nisip sau din același material. (< fr. sabler) verb tranzitivsabla
sablá (a ~) (sa-bla) vb., ind. prez. 3 sableáză verb tranzitivsabla
SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler. verb tranzitivsabla
sablare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sablare | sablarea |
plural | sablări | sablările | |
genitiv-dativ | singular | sablări | sablării |
plural | sablări | sablărilor |