SABLÁ vb. I. tr. A curăța suprafața pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler]. verb tranzitivsabla
SABLÁ vb. tr. a curăța suprafețele de beton sau metalice cu ajutorul unui jet de nisip sau din același material. (< fr. sabler) verb tranzitivsabla
sablá (a ~) (sa-bla) vb., ind. prez. 3 sableáză verb tranzitivsabla
SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler. verb tranzitivsabla
sabla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)sabla | sablare | sablat | sablând | singular | plural | ||
sablând | sablați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | sablez | (să)sablez | sablam | sablai | sablasem | |
a II-a (tu) | sablezi | (să)sablezi | sablai | sablași | sablaseși | ||
a III-a (el, ea) | sablează | (să)sablai | sabla | sablă | sablase | ||
plural | I (noi) | sablăm | (să)sablăm | sablam | sablarăm | sablaserăm | |
a II-a (voi) | sablați | (să)sablați | sablați | sablarăți | sablaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | sablează | (să)sableze | sablau | sablară | sablaseră |