sabín adj. m., s. m., pl. sabíni; adj. f., s. f. sabínă, pl. sabíne substantiv masculin și femininsabin
SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins. substantiv masculin și femininsabin
Sabini m. pl. popor din Lațiu, care locuia în țara Sabinului și care se contopi la urmă cu Romanii. substantiv masculin și femininsabini
Sabin n. regiunea Italiei antice la N. de Roma. temporarsabin
sabin substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sabin | sabinul | sabină | sabina |
plural | sabini | sabinii | sabine | sabinele | |
genitiv-dativ | singular | sabin | sabinului | sabine | sabinei |
plural | sabini | sabinilor | sabine | sabinelor |