sábiță și (est) sághiță f., pl. e (d. sabie saŭ slav. sabljica, din cauza formeĭ eĭ). Dun. Un fel de pește cu solzĭ albĭ cu spinarea dreaptă și lungă de vre-o 20 c.m. (pélecus cultrátus). – Și săbiuță (Chir. VR 8., 7-8, 51). substantiv femininsabiță
SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (3). – Din bg. sabica. substantiv femininsabiță
sabiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sabiță | sabița |
plural | sabițe | sabițele | |
genitiv-dativ | singular | sabițe | sabiței |
plural | sabițe | sabițelor |