sărsam definitie

sărsám, -uri, s.n. – Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă„. substantiv neutrusărsam

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă. substantiv neutruțarțam

sărsám V. țarțam. substantiv neutrusărsam

SĂRSÁM s. n. v. țarțam. substantiv neutrusărsam

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă. substantiv neutruțarțam

sarsám V. țarțam. substantiv neutrusarsam

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului]. substantiv neutruțarțam

sarsam n. V. țarțam. substantiv neutrusarsam

SARSÁM s. n. v. țarțam. substantiv neutrusarsam

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisărsam

sărsam   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sărsam sărsamul
plural sărsamuri sărsamurile
genitiv-dativ singular sărsam sărsamului
plural sărsamuri sărsamurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z