reduceri si promotii 2018
Definitie săptămână - ce inseamna săptămână - Dex Online

săptămână definitie

Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută]. substantiv feminin negri

SĂPTĂMẤNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști. Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor. Săptămâna brânzei = prima săptămână din postul Paștilor, în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana. substantiv feminin săptămână

săptămấnă s. f., g.-d. art. săptămấnii; pl. săptămấni substantiv feminin săptămână

săptămînă (-ni), s. f. – Perioadă de șapte zile consecutive. – Mr. s(ip)tămînă, megl. sàptămǫnă. Lat. sĕptĭmāna (Diez, I, 382; Pușcariu 1513; REW 7834), cf. it. settimana, port., cat. setmana, fr. semaine, sp., port. semana.Der. săptămînal, adj. (care se petrece în fiecare săptămînă). substantiv feminin săptămînă

săptămî́nă f., pl. ĭ (lat. pop. sĕptimani, din cl. septimanus, care cade la șapte ale luniĭ, d. septem, șapte; it. settimana, pv. setmana, fr. semaine, sp. semana). Timp de șapte zile fixate de calendar: anu are 52 de săptămîni, săptămîna are 7 zile (Lunĭ, Marțĭ, Mercurĭ, Joĭ, Vinerĭ, Sîmbătă și Duminică). Timp de șapte zile începînd orĭ de cînd: mă întorn într’o săptămînă. Săptămîna albă, săptămîna brînzeĭ, oŭălor și peșteluĭ, săptămîna care precede postu mare. Săptămîna mare saŭ săptămîna patimilor, săptămîna deniilor, cea care precede Paștele. Săptămîna luminată, săptămîna Pașteluĭ. – Pl. e (Let. 2, 11). substantiv feminin săptămînă

săptămână f. răstimp de șapte zile, de Luni dimineața până Dumineca seara; săptămâna albă (brânzei), cea dinainte de postul Paștilor, când nu se mănâncă decât lapte și brânză; săptămâna luminată, între Paști și Dumineca Tomii; săptămâna mare, cea dinainte de Paști. [Lat. SEPTIMANA]. substantiv feminin săptămână

SĂPTĂMẤNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (în cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paște. Săptămâna Luminată (sau Albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștelui. Săptămâna Brânzei = prima săptămână din Postul Paștelui, în care Biserica Ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana. substantiv feminin săptămână

săptămâna brânzei expr. (pop.) perioadă de intensă activitate erotică. substantiv feminin săptămânabrânzei

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului săptămână

săptămână   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săptămâ săptămâna
plural săptămâni săptămânile
genitiv-dativ singular săptămâni săptămânii
plural săptămâni săptămânilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z