săpat definitie

SĂPÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) săpa; săpare, săpătură. ♦ (Reg.) Prașilă. 2. Vremea, timpul când se efectuează munca prășitului. – V. săpa. adjectiv săpat

săpát s. n. adjectiv săpat

săpat n. acțiunea de a săpa. adjectiv săpat

SĂPÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) săpa; săpare, săpătură. ♦ (Reg.) Prașilă. 2. Vremea, timpul cânse efectuează munca prășitului. – V. săpa. adjectiv săpat

sap, a săpá v. tr. (lat. *sappare, d. sappa, sapă; it. zappare, fr. saper. D. rum. vine rut. sapáti, a săpa. – Pers. I și II sing. sap, sapĭ, în vest și săp., săpĭ, în est). Scurm pămîntu cu sapa saŭ cu alt-ceva, fac groape saŭ șanț cu hîrlețu: a săpa pămîntu la rădăcina unuĭ copac, a săpa o groapă, un puț. Gravez, zgîrîi adînc: a săpa un cuvînt pe peatră. Fig. Uneltesc peirea: dușmaniĭ l-aŭ săpat. (Asta nu e galicizm !). Prov. Cine sapă groapa altuĭa, cade singur într’însa, cine pregătește altuĭa rău, luĭ singur și-l pregătește. verb tranzitiv sap

săp V. sap. verb tranzitiv săp

săpá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sápă; conj. prez. 3 să sápe verb tranzitiv săpa

săpà v. 1. a lucra cu sapa: a săpa pământul; 2. a săpa spre a căuta ceva; 3. a face o gaură în pământ: a săpa un puț, o groapă; 4. a grava: a săpa în piatră; 5. fig. a căuta să distrugă: boierii sapă tronul lui Mircea AL. [Tras din sapă; sensul 5 după fr. saper]. verb tranzitiv săpà

SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmița cu sapa1 (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. și refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a mina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. și refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-și) facă rău. – Lat. sappare. verb tranzitiv săpa

a săpa în jur expr. (int. – d. polițiști) a extinde cercetările la împrejurimile locului în care s-a produs o infracțiune. verb tranzitiv asăpaînjur

taci și sapă! expr. lasă vorba și muncește! verb tranzitiv tacișisapă

sapă mai încolo! expr. pleacă de-aici! verb tranzitiv sapămaiîncolo

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului săpat

săpat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săpat săpatul săpa săpata
plural săpați săpații săpate săpatele
genitiv-dativ singular săpat săpatului săpate săpatei
plural săpați săpaților săpate săpatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z