sămânță definitie

sămînță (semínțe), s. f.1. Organ de reproducere la plante. – 2. Sîmbure. – 3. Semen. – 4. Rasă, generație. – 5. Origine, cauză. – 6. Fleac, cantitate minimă. – Mr., megl. simință, istr. sămințe. Lat. *sementia (Pușcariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semença, fr. semence. Are și pl. sămînțuri, cu valoare colectivă. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la tăiere, pentru reproducere; știulete de porumb ținut pentru sămînță); seminție, s. f. (rasă, castă, generație); însămînța, vb. (a semăna). Din rom. provine mag. szémuncia (Edelspacher 22). substantiv femininsămînță

sămấnță s. f., g.-d. art. semínței; pl. semínțe substantiv femininsămânță

sămî́nță f., pl. (vechĭ) semențe, sămințe, (Mold., Olt.) sămînțe și (Munt., Trans.) semințe (lat. *sementia, d. sementis, sămînță, seminare, a semăna; it. semenza, pv. semensa, fr. semence. V. semăn 1). Grăunte care se seamănă și și din care răsare o plantă. Grăunte germinativ la florĭ și legume și la unele poame (v. sîmbure). Substanța genitală la animale. Pin. ext. Viță, neam: era din sămînța luĭ Avram. Fig. Cauză, motiv: un articul obscur într’un tratat e o sămînță de războĭ. Învățătură dată tinerimiĭ ca să aducă folos maĭ tîrziŭ: sămînța aruncată în inimile tinerimiĭ vă răsărĭ maĭ tîrziŭ. De sămînță, pentru reproducere: grîŭ de sămînță, cocoș de sămînță (V. rudă). Sămînță de canarĭ. V. canar. substantiv femininsămînță

SĂMẤNȚĂ, semințe, s. f. 1. Organ al plantelor superioare (închis în finet) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă. ♦ Loc. adj. De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere. ◊ Expr. Nici de sămânță = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mică din ceva; bob, strop, fărâmă. ♦ (La pl.) Grăunțe germinative folosite în alimentație, în medicină, în industrie etc. Semințe de floarea-soarelui. 2. (Pop.) Nume dat ouălor unor insecte. 3. (Pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul. ◊ Loc. adj. Bun de sămânță = prolific. ◊ Loc. adj. și adv. De sămânță = pentru prăsilă. 4. (înv.) Progenitură, urmaș, descendent. 5. Specie, gen, fel, soi. ♦ Viță, neam, seminție. 6. Fig. Element din care se dezvoltă ceva; germen. ♦ Cauză, pretext, motiv. ◊ Expr. Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă. A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală. – Lat. pop. sementia. substantiv femininsămânță

SĂMẤNȚĂ, semințe, s. f. 1. Parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă. ◊ Loc. adj. De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere. ◊ Expr. Nici de sămânță = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mică din ceva; bob, strop, fărâmă. ♦ (La pl.) Grăunțe germinative întrebuințate în alimentație, în medicină, în industrie etc. Semințe de floarea-soarelui. 2. (Pop.) Nume dat ouălor unor insecte. 3. (Pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul. ◊ Loc. adj. Bun de sămânță = prolific. ◊ Loc. adj. și adv. De sămânță = pentru prăsilă. 4. (Înv.) Progenitură, urmaș, descendent. 5. Specie, gen, fel, soi. ♦ Viță, neam, seminție. 6. Fig. Element din care se dezvoltă ceva; germen. ♦ Cauză, pretext, motiv. ◊ Expr. Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă. A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală. – Lat. pop. sementia. substantiv femininsămânță

semânță f. 1. tot ce se seamănă și din care se nasc plante și animale: semințe de in, de gândaci; 2. prăsilă: gânsac cumpărat de sămânță CR.; 3. neam, viță: prăsilă de sămânță împărătească AL.; 4. fig. pricină: caută semânță de vorbă; 5. ceeace trebue să producă un efect oarecare: semânța discordiei; 6. element de știință, de moralilate: semințele aruncate în inimile tinere vor prinde rădăcini adânci. [Lat. *SEMENTIA = SEMEN]. substantiv femininsemânță

a mocni sămânța (în cineva) expr. (er.) a avea poftă să facă dragoste (cu cineva). substantiv femininamocnisămânța

a-i seca creanga / sămânța expr. (er.) a fi impotent; a fi vlăguit / epuizat. substantiv femininaisecacreanga

a da sămânța pe iarbă expr. a ejacula pe părul pubian al partenerei de sex. substantiv femininadasămânțapeiarbă

pe rudă și pe sămânță expr. tututor fără excepție. substantiv femininperudășipesămânță

a avea sămânță de vorbă expr. a avea subiect de discuție substantiv femininaaveasămânțădevorbă

a sădi sămânța în tunel expr. (er.) a ejacula în vaginul partenerei de sex. substantiv femininasădisămânțaîntunel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisămânță

sămânță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sămânță sămânța
plural semințe semințele
genitiv-dativ singular semințe seminței
plural semințe semințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z