săculeț definitie

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț. substantiv neutrusăculeț

săculéț s. n., pl. săculéțe substantiv neutrusăculeț

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe. substantiv neutrusăculeț

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț. substantiv neutrusăculeț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisăculeț

săculeț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săculeț săculețul
plural săculețe săculețele
genitiv-dativ singular săculeț săculețului
plural săculețe săculețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z