sârguință definitie

SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință. substantiv feminin sârguință

sârguínță s. f., g.-d. art. sârguínței substantiv feminin sârguință

sîrguínță f., pl. e (d. a se sîrgui). Rar. Silință, zel, asiduitate, hărnicie: sîrguință la învățătură. substantiv feminin sîrguință

sârguință f. silință continuă. substantiv feminin sârguință

SÂRGUÍNȚĂ s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință. substantiv feminin sârguință