sâmbur definitie

SÂMBUR s. m. v. sâmbure. substantiv masculin sâmbur

SẤMBUR s. m. v. sâmbure. substantiv masculin sâmbur

sâmbur(e) m. 1. partea tare din interiorul unor poame (ca piersica, nuca, pruna) ce conține semânța; 2. partea centrală și luminoasă a unei comete; 3. fig. origina, începutul unei societăți: magul a aflat sâmburul lumii EM. [Albanez SUMBULA, boabă, nasture]. substantiv masculin sâmbure

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sâmbur

sâmbur   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sâmbur sâmburul
plural sâmburi sâmburii
genitiv-dativ singular sâmbur sâmburului
plural sâmburi sâmburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z