rắzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n´are a face !). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă. verb tranzitivrăzuĭ
răzăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzăluiésc, imperf. 3 sg. răzăluiá; conj. prez. 3 să răzăluiáscă verb tranzitivrăzălui
RĂZĂLUÍ, răzăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A răzui. – Din răzălău. verb tranzitivrăzălui
răzălui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răzălui | răzăluire | răzăluit | răzăluind | singular | plural | ||
răzăluind | răzăluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răzăluiesc | (să)răzăluiesc | răzăluiam | răzăluii | răzăluisem | |
a II-a (tu) | răzăluiești | (să)răzăluiești | răzăluiai | răzăluiși | răzăluiseși | ||
a III-a (el, ea) | răzăluiește | (să)răzăluiai | răzăluia | răzălui | răzăluise | ||
plural | I (noi) | răzăluim | (să)răzăluim | răzăluiam | răzăluirăm | răzăluiserăm | |
a II-a (voi) | răzăluiți | (să)răzăluiți | răzăluiați | răzăluirăți | răzăluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răzăluiesc | (să)răzăluiască | răzăluiau | răzăluiră | răzăluiseră |