răzui definitie

credit rapid online ifn

răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî. verb tranzitivrăzui

rắzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n´are a face !). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă. verb tranzitivrăzuĭ

credit rapid online ifn

răzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 să răzuiáscă verb tranzitivrăzui

răzuì v. 1. a lua părți din ceva cu un instrument tăios; 2. a șterge, a netezi. [V. raz]. verb tranzitivrăzuì

RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui. verb tranzitivrăzui

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie). verb tranzitivarăzuiprapurele

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit. verb tranzitivbunderăzuitizmene

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirăzui

răzui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)răzui răzuire răzuit răzuind singular plural
răzuind răzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răzuiesc (să)răzuiesc răzuiam răzuii răzuisem
a II-a (tu) răzuiești (să)răzuiești răzuiai răzuiși răzuiseși
a III-a (el, ea) răzuiește (să)răzuiai răzuia răzui răzuise
plural I (noi) răzuim (să)răzuim răzuiam răzuirăm răzuiserăm
a II-a (voi) răzuiți (să)răzuiți răzuiați răzuirăți răzuiserăți
a III-a (ei, ele) răzuiesc (să)răzuiască răzuiau răzui răzuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z