răzdá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzdáu, 1 pl. răzdắm, 2 pl. răzdáți, imperf. 3 sg. răzdădeá, perf. s. 1 sg. răzdădúi, 1 pl. răzdădúrăm, m.m.c.p. 1 sg. răzdădúsem, 1 pl. răzdădúserăm; conj. prez. 3 să răzdeá verb tranzitivrăzda
RĂZDÁ, răzdáu, vb. I.Tranz. (Rar) A da de mai multe ori, a da mereu; a da mai mult. – Pref. răz- + da. verb tranzitivrăzda
răzdáŭ, a -á v. tr. (răs- și daŭ). Fam. Daŭ mult: v´am dat și v´am răzdat. verb tranzitivrăzdaŭ
răzda | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răzda | răzdare | răzdat | răzdând | singular | plural | ||
răzdând | răzdați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răzdau | (să)răzdau | răzdam | răzdădui | răzdădusem | |
a II-a (tu) | răzdai | (să)răzdai | răzdai | răzdăduși | răzdăduseși | ||
a III-a (el, ea) | răzdă | (să)răzdai | răzda | răzdădu | răzdăduse | ||
plural | I (noi) | răzdăm | (să)răzdăm | răzdam | răzdădurăm | răzdăduserăm | |
a II-a (voi) | răzdați | (să)răzdați | răzdați | răzdădurăți | răzdăduserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răzdau | (să)răzdea | răzdau | răzdădură | răzdăduseră |