răsădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădésc, imperf. 3 sg. răsădeá; conj. prez. 3 să răsădeáscă verb tranzitivrăsădi
răsădì v. a transplanta: să semene flori și să le răsădească ISP. [Serb. RASADITI]. verb tranzitivrăsădì
RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, sb. rasadiți. verb tranzitivrăsădi
răsădésc v. tr. (vsl. sîrb. raz-saditi, ra-saditi, bg. raszadam, razsaždam, rus. razsaditĭ. V. sădesc). Transplantez, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea: a răsădi viță de vie. Fig. Traĭan ĭ-a răsădit pe Românĭ în Dacia. verb tranzitivrăsădesc
răsădit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | răsădit | răsăditul | răsădită | răsădita |
plural | răsădiți | răsădiții | răsădite | răsăditele | |
genitiv-dativ | singular | răsădit | răsăditului | răsădite | răsăditei |
plural | răsădiți | răsădiților | răsădite | răsăditelor |