răsădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădésc, imperf. 3 sg. răsădeá; conj. prez. 3 să răsădeáscă verb tranzitivrăsădi
răsădì v. a transplanta: să semene flori și să le răsădească ISP. [Serb. RASADITI]. verb tranzitivrăsădì
RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, sb. rasadiți. verb tranzitivrăsădi
răsădésc v. tr. (vsl. sîrb. raz-saditi, ra-saditi, bg. raszadam, razsaždam, rus. razsaditĭ. V. sădesc). Transplantez, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea: a răsădi viță de vie. Fig. Traĭan ĭ-a răsădit pe Românĭ în Dacia. verb tranzitivrăsădesc
răsădi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răsădi | răsădire | răsădit | răsădind | singular | plural | ||
răsădind | răsădiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răsădesc | (să)răsădesc | răsădeam | răsădii | răsădisem | |
a II-a (tu) | răsădești | (să)răsădești | răsădeai | răsădiși | răsădiseși | ||
a III-a (el, ea) | răsădește | (să)răsădeai | răsădea | răsădi | răsădise | ||
plural | I (noi) | răsădim | (să)răsădim | răsădeam | răsădirăm | răsădiserăm | |
a II-a (voi) | răsădiți | (să)răsădiți | răsădeați | răsădirăți | răsădiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răsădesc | (să)răsădească | răsădeau | răsădiră | răsădiseră |