răszíce (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc, 1 pl. răszícem, 2 pl. răszíceți, perf. s. 1 sg. răsziséi, 1 pl. răszíserăm; part. răszís verbrăszice
RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Pref. răs- + zice. verbrăszice
răszicere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răszicere | răszicerea |
plural | răsziceri | răszicerile | |
genitiv-dativ | singular | răsziceri | răszicerii |
plural | răsziceri | răszicerilor |