RĂSUNÓI, răsunoaie, s. n. (Reg.) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea; pâinișoară făcută din acest aluat. – Din răsură1 + suf. -oi. substantiv neutrurăsunoi
răsunóĭ n., pl. oare (d. ras, răsură 2, ca lătunoaĭe, lăturoaĭe). Trans. Mold. Pîne [!] saŭ turta făcută din aluatu ras din albie (Șez. 30, 168). Vc. Pîne saŭ turtă împletită (ca colacu). – Și rusunoĭ, rusuroĭ. substantiv neutrurăsunoĭ
răsunói, s.n. – (gastr.) Aluatul de pâine ras de pe copaie; pâinișoară făcută din acest aluat (Scurtu 1966: 67). – Din ras + -unoi. substantiv neutrurăsunoi
răsunoi | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răsunoi | răsunoiul |
plural | răsunoaie | răsunoaiele | |
genitiv-dativ | singular | răsunoi | răsunoiului |
plural | răsunoaie | răsunoaielor |