răsuflet definitie

credit rapid online ifn

răsúflet n., pl. e. Rar. Răsuflare: ținîndu-șĭ răsufletu. Răgaz: A spune dintr´un răsuflet (Agrb. Înt. 108), a spune dintr´un suflet, răpede. – Și răsuflu, pl. urĭ. V. dușcă. substantiv neutrurăsuflet

răsúflet (pop.) (-su-flet) s. n., pl. răsúflete substantiv neutrurăsuflet

credit rapid online ifn

răsuflet n. (poetic) răsuflare: când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele EM. [Derivat din suflet, cu sensul primitiv de «suflare»]. substantiv neutrurăsuflet

RĂSÚFLET, răsuflete, s. n. (Pop.) Răsuflare. ♦ Repaus scurt. – Răsufla + suf. -et. substantiv neutrurăsuflet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăsuflet

răsuflet   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răsuflet răsufletul
plural răsuflete răsufletele
genitiv-dativ singular răsuflet răsufletului
plural răsuflete răsufletelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z