răscroĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răscroi. Loc răscroit. substantiv femininrăscroĭală
RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală. substantiv femininrăscroială
răscroială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răscroială | răscroiala |
plural | răscroieli | răscroielile | |
genitiv-dativ | singular | răscroieli | răscroielii |
plural | răscroieli | răscroielilor |