răntuire definitie

credit rapid online ifn

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. substantiv femininrăntui

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. verb tranzitivrăntui

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăntuire

răntuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răntuire răntuirea
plural răntuiri răntuirile
genitiv-dativ singular răntuiri răntuirii
plural răntuiri răntuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z