rămurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 să rămureáscă verbrămuri
rămurire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rămurire | rămurirea |
plural | rămuriri | rămuririle | |
genitiv-dativ | singular | rămuriri | rămuririi |
plural | rămuriri | rămuririlor |