răgilát (reg.) s. n. adjectivrăgilat
RĂGILÁT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – V. răgila. adjectivrăgilat
răgilá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 rágilă verb tranzitivrăgila
RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă. verb tranzitivrăgila
răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn [!] cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez. verb tranzitivrăghilez
răgilat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | răgilat | răgilatul | răgilată | răgilata |
plural | răgilați | răgilații | răgilate | răgilatele | |
genitiv-dativ | singular | răgilat | răgilatului | răgilate | răgilatei |
plural | răgilați | răgilaților | răgilate | răgilatelor |