răgaz definitie

credit rapid online ifn

răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic. substantiv neutrurăgaz

răgáz n., pl. urĭ (indirect d. litv. rákas timp, răgaz, d. vsl. rokŭ, termin, de unde și rom. soroc). Timp de repaus, repaus: n´am răgaz, muncesc fără răgaz. A da cuĭva răgaz, a-ĭ da timp liber, a-l lăsa liber ca să se odihnească orĭ să facă ceva. – Și regáz (Con. 149 și pop. în Vs.). V. răspas, răzbun, popas. substantiv neutrurăgaz

credit rapid online ifn

răgáz s. n., pl. răgázuri substantiv neutrurăgaz

răgaz n. 1. timp disponibil, repaos; 2. amânare, păsueală. [Cf. litfan RAKAS, termen, timp]. substantiv neutrurăgaz

RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activități; odihnă; repaus. ◊ Loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Liniște, tihnă, pace. – Et. nec. substantiv neutrurăgaz

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăgaz

răgaz   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răgaz răgazul
plural răgazuri răgazurile
genitiv-dativ singular răgaz răgazului
plural răgazuri răgazurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z