răchitan definitie

răchitán m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca și răchita, și care crește pin [!] locurĭ umede (lythrum calicaria, cu varietatea lythrum virgatum) numită și lemnie. substantiv masculinrăchitan

răchitán (plantă) s. m., pl. răchitáni substantiv masculinrăchitan

răchitan m. plantă cu florile roșii-purpurii (Lythrum salicaria). [Tras din răchită, coloarea purpurie fiind comună ambelor plante]. substantiv masculinrăchitan

RĂCHITÁN, răchitani, s. m. Numele a două plante cu flori roșii-purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor, la una în spice mari și dese (Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi și subțiri (Lythrum virgatum). – Răchită + suf. -an. substantiv masculinrăchitan