răbojí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răbojésc, imperf. 3 sg. răbojeá; conj. prez. 3 să răbojeáscă verb tranzitivrăboji
răbojit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | răbojit | răbojitul | răbojită | răbojita |
plural | răbojiți | răbojiții | răbojite | răbojitele | |
genitiv-dativ | singular | răbojit | răbojitului | răbojite | răbojitei |
plural | răbojiți | răbojiților | răbojite | răbojitelor |